Roxana

Nume:Roxana Tudor

Locatie: Bucuresti

Site:http://worldofquilts.blogspot.com ; http://laviajerina.blogspot.com

Ce spune Roxana despre ea:Am 39 de ani, trei copii (doi baieti si o fata, baietii in gimnaziu, fata in scoala primara), un sot ocupat si iubitor, si o slujba de zi.Am descoperit peticeleala (se numeste patchwork, nu exista termen in limba romana pentru a denumi aceasta activitate) in tari straine, prin coincidenta imprejurarilor, in 1997. Desi vazusem asa ceva, ma gandeam ca nu o sa fac niciodata, mi se parea prea complicat. Soarta mi-a scos in cale o doamna tomnateca, ce mi-a luminat un drum nou in doua ore, cat a stat si mi-a povestit tot ce poate face parte din arta peticitului. Apoi m-a invatat, pret de 100 de dolari si 10 ore de curs, tot ce am putut invata.

Ce creezi?
Creatul... este o arta. Eu nu cred ca am ajuns acolo, la nivel de artist. Ma joc cu ce am la indemana, de cele mai multe ori conform gustului personal. Destul de des, cei care vad obiectele rezultate din aceasta joaca le admira. Revenind la creatie, n-as putea spune ca eu creez ceva. Cos quilt-uri, de cele mai multe ori utilitare. Am inceput de ceva vreme sa ma joc cu bucati de fetru colorat, cred ca le sta bine in pom de Craciun si de Paste, sub forme specifice evenimentelor respective: ingerasi, braduti, reni, oua, iepuri etc. Mai fac din cand in cand cate o bluza sau o fusta sau un costum de varcolac J si o palarie de vrajitoare. Mi-au mai iesit din maini jucarii de panza, saculeti si alte obiecte cusute. Am si o serie educativa de animale “piramida” de fetru, conceptul jocului fiind recunoasterea animalului dupa cateva trasaturi caracteristice (culoare, cioc/bot, urechi). Si altele. Productiile se regasesc in blogul dedicat, http://worldofquits.blogspot.com, pentru cine vrea sa vada ceva.

Cand ai inceput sa creezi? Ce te-a determinat?

Cum spuneam, despre petice am aflat in 1997. De atunci tot fac cate o patura cu diverse prilejuri: fie de nevoie, fie de cadou. De determinat, m-a determinat placerea: imi plac posibilitatile deschise odata ce intri pe usa textilelor. Si imi place sa ma joc. Si imi mai plac culorile, foarte mult. Mi-ar fi placut sa pictez, dar nu am curaj, cred ca nu am ce trebuie pentru un pictor. Materialele textile se apropie, din punctul meu de vedere, foarte mult de paleta unui pictor. Este modul in care ma regasesc cel mai aproape de ceea ce mi-ar fi placut sa fiu.

Este un hobby sau o afacere ?

Este un hobby. S-ar putea dezvolta intr-o afacere, daca as avea un manager bun. Asa, raman la nivel de hobby. Desigur, serviciul de zi ma “ajuta” sa ma complac in aceasta situatie: nu am nevoie de sustinere financiara, deci nu ma impinge nimic sa fac mai mult din hobby-ul meu. De asemenea, ma si impiedica sa fac mai multe lucruri, pentru ca… n-am timp.

Care este sursa ta de inspiratie?

Prima sursa de inspiratie sunt persoanele carora le sunt dedicate obiectele. Apoi, internetul. Google images e un prieten foarte bun. Cartile, de asemenea. Am investit in multe carti de tehnica, pentru ca mi-e frica sa fac ceva dupa ureche, improvizat. Intai studiez si apoi vedem ce iese. Mai sunt (tot internetul) si blogurile diferitelor persoane care aleg sa-si publice experientele/creatiile/trairile/lectiile invatate.

Care sunt materialele tale preferate?

Bumbacul, inul, lana, lemnul, ceramica, sticla. Materiale naturale. De preferinta in culori asortate. Prima regula a jocului este sa fie asortate. Nu iau niciodata ceva singur, un metraj, un tip de margele, o banda decorativa, ci mereu trebuie sa aibe cel putin un tovaras asemanator.

Ce altceva ti-ar placea sa faci?

Sa fac in sensul de producere sau in sensul de petrecere a timpului? In sens de productie, cred ca mi-ar placea sa confectionez bijuterii. Inca ma gandesc sa merg la un curs. Si mi-ar mai place sa compun tipare de croitorie. Cred ca asta se numeste design vestimentar :D. Si as vrea sa stiu mai multe despre piele si articole confectionate din ea. In sens de petrecere, mi-ar placea sa citesc (mai mult), sa cant la pian, sa privesc filme SF romantice :D.

Cum ar arata o zi ideala pentru tine?

O zi ideala .... porneste de dimineata. Soarele straluceste deja vesel pe cer (e primavara-vara), se aud pasarelele ciripind si se simte mirosul florilor de cires. Miroase a ceai verde cu miere de salcam, si cineva (stiu eu cine) ma asteapta cu micul dejun pregatit, langa um trandafir proaspat. Mancam, si apoi se duce toata lumea din casa in treaba ei: care la scoala, care la munca. Eu raman acasa, iar casa straluceste de curatenie, rufele sunt toate spalate si calcate, sutn doua feluri de ciorba si trei de felul doi in frigider, plus doua deserturi dintre care unul cu multa frisca si fructe. La TV ruleaza seria mea preferata SF, intr-un maraton pe toata ziua. Asa am sansa sa vad toate episoadele pierdute. Merg in atelier, unde sunt toate aranjate la locurile lor si stiu unde se afla si ultimul fir de ata, si, fara intarziere, ma apuc de proiectul pe care l-am desenat aseara, inainte sa adorm. Acesta merge snur, fara ate incurcate si fara greseli de croit/gandit/cusut. La pranz se aduna toti la masa, discutam putin despre ce a fost dimineata, si apoi ne vedem mai departe de treburi. Imi citesc mailurile, raspund, accept comenzi, discut preferinte. Vine o prietena peticica in vizita, si barfim peste o ceasca de ceai ultimele tendinte in vopsitul casnic, dupa blogul lui Melanie Testa. Revin la proiectul inceput de dimineata, si il termin in mod grandios, chiar la timp inainte sa revina toti ai casei inapoi pentru cina. Luam cina, si apoi mai povestim ce-a mai fost peste zi. Pregatesc livrarile pentru a doua zi (vine curierul sa le ia), si ma gandesc la proiectele noi si la cele care s-au impotmolit, si gasesc solutii miraculoase pentru tot ce ma necajeste. O baie aromata cu uleiuri speciale si spuma de baie incununeaza o zi perfecta, care se termina in dormitor, adormind in bratele iubitului meu.

The end.

Multumesc Roxana!